SUMAR
- I. Prezentarea descriptivă și grafică
- II. Hidrografia
- III. Flora și fauna
- IV. Solul
- V. Clima și bioclima
- VI. Istoria
- VII. Populația
- VIII. Principalele instituții
- IX. Rețeaua rutieră
- X. Principalele funcțiuni economice
- XI. Componența nominală
- XII. Principalele organizații, partide, culte religioase
- XIII. Lista cu denumirea înfrățirilor, cooperărilor sau asocierilor încheiate
Unguriu
9°C
câțiva nori
Marți
8/4°C
Miercuri
9/3°C
Joi
9/2°C
I. Prezentarea descriptivă și grafică
Comuna Unguriu este situată pe malul râului Buzău, la o distaţă de 18 km de municipiul Buzău, cu acces la drumul naţional DN 10 Buzău-Braşov şi la calea ferată pe ruta Buzău –Nehoiaşu, având două staţii CFR: Unguriu şi Ojasca.
II. Hidrografia
III. Flora și fauna
Vegetația este bogată și variată, sub formă de vegetație spontană alcătuită dinspecii de graminee: păiuș, pir, trifoi sălbatic, mohor, pălămidă, traista ciobanului, pelin dar
și sub formă de arbuști (măceș, păducel, porumbar) și arbori : stejar, fag, mesteacăn, plop, tei, carpen, frasin.
Fauna este alcătuită din iepuri, șoareci de câmp, dihori, vrăbii, guguștiuci, rândunele, ciocârlani precum și din specii ca mistrețul, căprioara, veverița, ciocănitoarea,
pupăza, privighetoarea, cucul, mierla.
IV. Solul
Solurile prezente sunt cele brune podzolice, rendzinele și pseudorendzinele. Pealocuri se constata și o degradare a solurilor din cauza rupturilor de pantă și eroziunilor.
Subsolul comunei Unguriu conține depozite de lignit, aflate în conservare și care, după estimările specialistilor, depășesc 25.000.000 tone. Expoatarea acestor rezerve de
combustibil solid a fost sistată din cauza costurilor foarte mari. Agregatele de rău și
argilele constituie alte două exemple din categoria zăcămintelor naturale. În dreptul
satului Unguriu, lătimea văii râului Buzău atinge doi km ceea ce deschide o arie largă deexploatare a agregatelor de râu.
V. Clima și bioclima
Din punct de vedere climatic localitatea Unguriu este amplasată în zona de climăsud-estică, temperat continentală. Tipul și regimul climatic sunt influențate de activitateaanticiclonică subtropicală a Azorelor și euroasiatică și de activitatea ciclonică din nordul
Oceanului Atlantic și din Marea Mediterană. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 8 și 10° C iar cantitatea deprecipitații medie a zonei este de 600 mm.
Regimul eolian este predominant estic. Astfel iarna se face simțit Crivățul care esteun vânt ce bate din partea de est sau nord-est aducând mase de aer rece și dens din zonaeuroasiatică. Îsi mai fac simțită prezenta Austrul sau Saracilă, vânt sărac în precipitații
care acționează din partea de sud ș i sud-vest și Băltărețul care acționează mai mult varadin partea de sud-est și care aduce norii de ploaie.
VI. Istoria
Localitatea Unguriu apare menționată pentru prima dată în anul 1582 cândConstantin Mavrocordat, printr-un hrisov, trece satul Unguriu sub stăpânirea Episcopiei
Buzăului. De asemenea, în anii 1604, 1621 și 1739, prin alte specimene și hrisoave, seface din nou mențiunea existenței satului Unguriu.
La mijlocul secolului al XVII-lea (1620) s-a înființat, deasupra izvoarelor de apă”Ciuciuri”, Mănăstirea Unguriu, călugării de aici aducând pentru servicii români de pestemunți, din zona Săcele, localnicii dându-le denumirea de “ungureni”. Prima dată, satul Ojeasca este amintit în anul 1715, când Luxandra Ierculeasadonează Episcopiei Buzăului o “sfoară” de moșie de aici.
De menționat că în perioada fanariotă, când, vremelnic, între anii 1805-1821,
granița habsburgică a coborât la izvorul Ojeasca, mănăstirea Unguriu a fost distrusa, și tot
atunci a fost consemnat pentru a doua oară în documente satul Ojasca, cunoscut caurmare a zapisului întocmit de domnitorul Mihai Logofătu, prin care îi vinde partea sa demoșie din satul Ojeasca.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Unguriu era un sat al comunei Măgura, sat ceavea 920 de locuitori ce trăiau în 216 case și avea ca subdiviziuni Palanga și Scriptoarea. Comuna Unguriu a apărut pentru prima dată în a n u l 1931, fiind formată doar
din satul de resedință, iar dupa al doilea razboi mondial, comuna a fost un important
centru industrial.
În 1950, comuna Unguriu a devenit parte a raionului Buzău din regiunea Buzău și
apoi (după 1952), din regiunea Ploiești, având ca localități componente Unguriu și
Ojasca.Comuna a fost desființată în 1968 și inclusă în comuna Măgura, satul Ojasca fiindși el contopit cu satul Unguriu, iar comuna Măgura a devenit parte a județului Buzău.
Asupra acestei modificări s-a revenit în 2004, când comuna Unguriu a fost restaurată înforma sa dinainte de 1968, fiind alcatuita din satele Unguriu si Ojasca.
VII. Populația
Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Unguriu se ridică la 1.969 de locuitori.